Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele.
Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu
tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa
intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei
i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea
aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
-Doamna, dal sunt puse invels…
Intr-adevar, erau puse gresit… Nu a fost cu nimic mai usor sa ii
scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi
pastreze calmul pana cand cizmulitele au fost iar incaltate, tot cu
sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa
atunci baietelul a zis:
-Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!!
In loc sa tipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea si-a muscat
buza si inca o data s-a chinuit sã il descalte. Cand s-a
terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
-Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.
Acum ea nu mai stia ce sa faca… Sa planga sau sa rada? A reusit
totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu
cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l
trimite afara la joaca, l-a intrebat:
-Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!
-Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu